Taijiquan tradiţional, vechea artă marţială

Taijiquan este o artă marţială din familia stilurilor de luptă interne (Nei Jia Quan) originare în China. Denumirea vine de la principiul Tai Ji (marea armonie dintre Yin şi Yang). Binecunoscutul simbol ce reprezintă dansul dintre Yin şi Yang se numeşte “simbolul Taiji”. Prin urmare, Tai Ji Quan înseamnă “Boxul marii armonii” sau “Boxul perfecţunii supreme”. Pronunţia corectă diferă în funcţie de dialectul chinez în care este pronunţat, şi anume “tai ji ciuen”, “tai dji” sau “tai ţi”, dar în orice caz, nu “tai ci”. Faptul că este un stil intern înseamnă că foloseşte energia şi relaxarea, nu forţa fizică.

Acest stil de luptă a apărut în cadrul familiei Chen. Cele mai cunoscute stiluri sunt Yang şi Chen. Stilul Yang a fost dezvoltat de către Yang Lu Chan, care a învăţat arta lucrând pentru familia Chen, dar nu a putut deveni continuatorul oficial al tradiţiei şi a fost nevoit să creeze propriul stil. De asemenea, el a fost invitat să predea la Curtea Imperială Chineză, un testament al eficienţei sale în luptă.

Deşi încă mai există în lume descendenţi ai familiilor Yang şi Chen, este foarte dificul să găseşti astăzi un profesor care predă o variantă autentică a oricăruia dintre stiluri. În orice caz, stilul Yang aşa cum este predat cam peste tot în lume diferă foarte mult de forma veche pe care am învăţat-o eu alături de ultimul meu profesor.

În majoritatea școlilor din lume, Taiji sau Tai Chi înseamnă un exercițiu pentru sănătate în care practicantul folosește mișcarea, respirația și poziția verticală a coloanei pentru a se încărca energetic și a face ca energia să circule mai bine prin corp.

Şi eu predau aşa ceva, însă îl numesc Tai Chi Chi Kung, nu Tai Chi Ch’uan sau Taijiquan. Ch’uan sau Quan înseamnă pumn, box sau artă marţială. La origini, Taijiquan era un stil de luptă intern bazat pe două principii: devierea energiei adversarului și emisia de energie. Stil intern înseamnă că nu folosește forța fizică, ci energia și relaxarea.

De asemenea, pentru mulți practicanți, practica Taiji înseamnă doar o serie de mișcări efectuate lent, de unul singur. Pentru cei care cunosc încă stilul vechi de Tai Chi ca artă marțială, secvența de mișcări nu se învață de la început, ea reprezentând doar un mod de a te antrena când ești singur. Taijiquan ca artă marțială înseamnă:
1) tehnici de bază de pe loc;
2) deplasări;
3) tehnici mai complexe și lovituri speciale (cum ar fi lovitura cu umărul);
3) aplicații cu parter – fiecare mișcare are cel puțin 5 sau 6 aplicații în luptă;
4) Tui Shou sau împingerea mâinilor – de asemenea diferită ca execuție de ce se face în stilurile de sănătate sau competiție;
5) secvența de 108 mișcări numită Taolu;
6) o tehnică de respirație pe care eu încă nu o cunosc;
7) tehnici de emisie a energiei care mi-au fost demonstrate și le-am simțit pe propria piele, dar încă nu am avut ocazia să le învăț.

Dacă vreţi să învăţaţi o formă de lucru cu energia creată de fondatorul Tai Chi-ului, vă aștept la cursul de Wuji Gong. După aceea, la exersările sătămânale, puteți învăța și alte mișcări care să vă ajute să învățați ulterior stilul vechi, tradiţional.

În schimb, dacă vreţi şi aveţi răbdarea şi perseverenţa să învăţaţi direct vechea artă marţială, vă recomand să vizitaţi site-ul artemartialeinterne.blogspot.ro şi să mergeţi să-l cunoaşteţi pe profesorul care m-a învăţat şi pe mine. Este un om care chiar face ceea ce spune, aşa că vă recomand să treceţi peste orice prejudecăţi. La urma urmei, este vorba de o artă maţială.

Cu un SHARE mă ajuți să ofer inspirație mai multor oameni