This website uses cookies so that we can provide you with the best user experience possible. Cookie information is stored in your browser and performs functions such as recognising you when you return to our website and helping our team to understand which sections of the website you find most interesting and useful.
Consilierea non-directivă – cel mai bun mod de a ajuta când nu “vezi”
Recent am finalizat formarea acreditată “Consilier pentru dezvoltare personală” cu unul din cei mai buni coachi de la noi, Mugur Bădărău (brainevo.ro). Consilierea sau coaching-ul pure (non-directive, în care nu dai sfaturi şi nu influenţezi clientul într-o direcţie aleasă de tine) are ceva foarte special, puternic şi în acelaşi timp greu de înţeles pentru mulţi oameni. Am studiat acum mai mulţi ani NLP (Practitioner şi Master), peste 200 de ore de formare. Am participat la nenumărate grupuri de dezvoltare. Am fost la cursuri în care am învăţat despre cum se lucrează cu emoţiile şi cu blocajele. Dar nu mi-am imaginat niciodată că voi învăţa să fac consiliere şi coaching în modul acesta. Metoda pe care am învăţat-o ne permite să susţinem pe cineva în găsirea unor soluţii fără a-i oferi niciun fel de sfat. Sau putem susţine pe cineva în a găsi claritate sau cauza reală a unei probleme. Uneori, clientul poate să ajungă la o concluzie cu totul neaşteptată, sau poate chiar să decidă să nu schimbe nimic. În orice caz, faptul că persoana în cauză găseşte singură soluţia aproape garantează că o va şi pune în aplicare.
Consilierul pentru dezvoltare personală sau life coach-ul face câteva lucruri deosebit de utile.
- El ascultă în mod activ clientul.
- Nu îl judecă
- Îl ajută să aibă un obiectiv clar
- Îi atrage imediat atenţia când o ia pe arătură dar nu îl opreşte să o facă
- Îl ajută să conştientizeze (fără să-i spună pe faţă) că uneori, singura cale înainte este să acţionezi, să faci ceva, chiar dacă nu ştii sigur 100% care e calea optimă
- Are o serie de instrumente care pot ajuta, la nevoie, dar nu se grăbeşte să le folosească
Mi-a fost foarte greu să accept că se poate face consiliere în acest mod. Ceea ce m-a ajutat au fost câteva conştientizări pe care le-am avut pe parcurs, precum şi ceea ce ştiu din lucrul cu energia şi intenţia.
În primul rând, orice interacţiune între doi oameni are şi o componentă energetică şi una informaţională ne-văzută şi ne-rostită. Prim urmare, eu zic că de fapt, consilierul împărtăşeşte clientului din experienţa lui prin simplul fapt că stă în aceeaşi cameră cu el cu intenţia de a îl ajuta. Ceea ce nu face este să selecteze un anumit sfat pe care să i-l spună pe gură clientului. Clientul însă poate extrage, dacă doreşte, câteva opţiuni din evantaiul de soluţii pe care consilierul le are, dar nu are voie să i le spună. În orice caz, măcar o parte din liniştea, încrederea şi starea de prezenţă a consilierului (dacă există) vor ajuta cu siguranţă pe cei care intră în contact cu el.
În al doilea rând, uneori nu este nevoie să alegem o soluţie optimă. Don Miguel Ruiz spunea în “Cele patru legăminte” că oamenii gândesc prea mult, şi că modul impecabil de a gândi ar însemna să gândeşti numai când ai o problemă. Apoi, când ai găsit o soluţie, ar trebui să te opreşti din gândit. Dacă ai o singură soluţie, atunci toată puterea intenţiei tale poate fi folosită pentru a reuşi. Intenţia este forţa creatoare aflată în fiecare dintre noi, care la rândul ei cheamă Intenţia divină, numită de şamani Intent iar de alţii Sfântul Duh. Odată ce ai două soluţii, deja intenţia ta se împarte în două. Prin urmare, chiar dacă te gândeşti şi găseşti o soluţie mai bună, rezultatul s-ar putea să fie mai prost. Acţionând, putem acumula înţelepciune. Dar chiar şi când acţionăm neînţelept, dacă intenţia noastră este impecabilă, putem reuşi.
În orice caz, mi-am dat seama recent că menirea mea, lucrul pe care îl fac cel mai bine, este a fi profesor. Nu coach. Nu terapeut. Nu mai încerc să ofer coaching sau să fac terapie energetică pe probleme fizice de sănătate. Lucrul la care excelez este acela de a preda, şi am făcut asta bine timp de 5 ani.
Dacă sunteţi curioşi ce alte argumente voi mai aduce pro sau contra coaching-ului non-directiv, reveniţi la acest articol.
În orice caz, ideea pe care vreau să o afirm în special este următoarea: doar cineva care “vede” (are o intuiţie puternică, precisă şi stabilă) poate să ajute în sensul de a da sfaturi şi a-l provoca pe celălalt, scoţând la iveală cele mai adânci răni pe care le ascunde. Cineva care a făcut doar 150 de ore de formare în coaching este mai bine să nu dea sfaturi. Un coach (chiar şi cu o formare de caliate), nu poate face ceea ce făcea Don Juan Matus cu Castaneda, sau ce făcea Socrates cu Dan Millman, ce fac diagnosticieni intuitivi (Medical Intuitives) cum sunt Caroline Myss sau Dr. Mona Lisa Schulz (care au emisiuni şi pe Hay House Radio), sau ce fac profesorii mei la workshopurile pe care le facem la munte.
Cu un SHARE mă ajuți să ofer inspirație mai multor oameni
