• Home
  • Cursuri şi exersări
  • Consiliere
  • Feng Shui şi BaZi
  • Terapie
  • Despre mine
  • Articole | Resurse
  • Contact
  • Web Design - Dan Mihăescu | VEZI PORTOFOLIUL MEU

    

    Cadou PDF: Află cum cum poţi să te odihneşti mai bine şi ai armonie în relaţii folosind direcţiile din Feng Shui

    Pe grupul meu de Facebook poţi vedea lucruri decât public pe site - materiale video sau muzică terapeutică. Unul din lucruri este PDF-ul despre direcţiile personale pe care îl poţi descărca înscriindu-te pe grup, dar vei avea nevoie şi de un cont gratuit pe site-ul bazi.masteryacademy.com ca să îţi calculezi harta natală.

    Mister, energie şi natură la Pădurea Băneasa

    Merg cam o dată la 2 zile la Pădurea Băneasa în anumite perioade, deşi stau destul de departe şi fac mai mult de o oră până acolo. Merită din plin! Vreau să vă povestesc câteva din lucrurile care fac pădurea un loc atât de special, plin de energie, aflat numai la 30 de minute de Piaţa Romană.

    Partea care îmi place este între Parcul Casa Albă aflat pe Aleea Privighetorilor şi Grădina Zoologică. Parcul Casa Albă este un loc drăguţ şi păzit, amenajat cu alei şi bănci şi mărginit pe ambele părţi de străzi unde se poate parca pe ambele părţi, însă nu este aglomerat decât în weekend. Spre deosebire de partea cu Grădina Zoologică, unde este omor, în zona părculeţului de obicei găsiţi unde să parcaţi. Parcul are formă alungită şi în capătul lui este restaurantul cu acelaşi lume, o clădire, evident, albă. În dreapta lui este o zonă cu un teren de basket, jocuri de copii şi mese de ping-pong unde poţi face şi antrenament, fiind chiar şi bară de tracţiuni. Se poate juca foarte bine un ping-pong, fiind două mese cu fileu. Când nu e frig, de aici se pot lua şi biciclete, gratuit.

    Pentru a intra în pădure, există 3 variante care-mi plac, numerotate în hartă:
    1) Cum mergi tot înainte, ajungi în buza pădurii şi poţi merge tot înainte, intrând pe o potecă ce te va duce până la prima alee asfaltată din mijlocul pădurii. Pe oriunde ai lua-o, dacă o ţii relativ înainte, nu ai cum să greşeşti, sigur ajungi la alee şi de acolo vei putea vedea în dreapta până la aleea cu Grădina Zoologică (îţi ia vreo 20 de minute să ajungi la capăt), iar în stânga vei vedea până la Academia de Poliţie.
    2) Dacă de la părculeţul de copii faci dreapta, ai alte 2 posibilităţi de intrat în pădure. Cea numerotată cu 2 este o alee asfaltată care se intersectează cu aleea de la punctul 1, de unde vei vedea pe kilometri întregi în dreapta şi în stânga.
    3) Varianta numerotată cu 3 este o potecă de pământ care se va despărţi în mai multe ramificaţii, pe unde te poţi plimba prin zona aflată între Aleea Privghetorilor şi prima alee asfaltată din pădure.

    Ce este frumos în acest loc

    Întâi din perspectiva omului venit la plimbare, apoi vă explic ce poţi face din punct de vedere energetic la pădure şi cum poţi să-ţi încarci bateriile chiar dacă nu cunoşti nicio practică energetică.

    Ceea ce este impresionant este că pe orice potecă o iei, este suficient să mergi nu un minut, ci 30 de secunde şi deja nu mai vezi absolut nimic artificial în jurul tău, nu prea mai auzi gălăgie, dacă te întorci nu vezi decât copaci iar înainte tot numai copaci. În oraş, în majoritatea parcurilor este destul de greu să găseşti o zonă de unde nu se vede măcar un bloc, iar majoritatea parcurilor noastre au foarte puţine zone întinse cu iarbă (mai sunt prin Tineretului). Herăstrău de exemplu, deşi este un parc uriaş, nu cred că are nicio zonă de 200 de metri pătraţi de iarbă care să nu fie brăzdată de alei, să nu fie furtunuri, cocioabe, prize electrice, cabluri şi alte nebunii. Şi cam de peste tot se aud maşini. Când am început să merg la pădure, nu prea mă simţeam în largul meu pentru că, în momentul în care făceam câţiva paşi şi în jurul meu vedeam numai „junglă”, mă lua prin surprindere. Mă simţeam ca în Avatar şi mă aşteptam să apară de după orice colţ o panteră cu dinţii ca sabia sau ceva de genul ăsta. Această senzaţie incredibilă de noutate şi de aventură, în timp a mai scăzut pe măsură ce m-am obişnuit. Aşa că recomandarea mea este să vă bucuraţi şi să nu vă grăbiţi să vă întoarceţi din drum doar pentru că vi se pare prea sălbatic – la un moment dat o să vă fie dor de acea senzaţie. Mai bine intraţi într-o stare de linişte şi vă încărcaţi cu energia benefică din jur, puneţi o palmă pe pământ, vă conectaţi şi vă împământaţi.

    Îmi plac mult o potecă foarte frumoasă, şerpuită, pe care poţi să mergi cam 40 de minute: de la prima alee asfaltată (continuând înainte după varianta 1 din hartă), la un moment dat te afunzi din nou în pădure şi treci pe lângă tot felul de buşteni, copaci mari şi destul de deşi, apoi ajungi la un fel de brazdă în care au crescut arbuşti (ca şi cum cineva ar fi arat în linie dreaptă acum 10-20 de ani şi între timp au crescut buruieni, şi se vede ca o cruce din avion). Treci acest „vad” şi este un alt gen de pădure, cu copaci un pic mai rari, drumul începe să coboare… deja te crezi în ţara minunilor… apoi ajungi la un alt braţ al „crucii” şi e o zonă care seamnănă cu un mic ogor, apoi dai de o alee mai mare care merge hotărât la dreapta, şi pe ambele părţi este pădure deasă. La un moment dat ajungi la intersecţia cu un drum de pământ care vine de la prima alee asfaltată, dar între începutul acestui drum şi punctul de unde ai început tu este cam un kilometru. Ajungând la acest drum de pământ, poţi să o iei pe el şi te va scoate înapoi la „civilizaţie” sau poţi merge tot înainte şi mai faci câteva sute de metri prin pădure, ajungând la un alt drum de pământ mai gros. Aici este o zonă cu copaci un pic mai deşi şi multă vegetaţie, vara pare un pic ca în junglă. De aici poţi să o „croieşti” spre intrarea dinspre Grădina Zoologică şi Poligonul de tir.

    Iată şi nişte ciuperci crescute pe un buştean, după ploaie:

    Despre fauna din Pădurea Băneasa

    Aceasta este o secţiune mai lungă, întrucât nu prea s-a scris despre lucrurile astea şi cred că poate ajuta pe cineva.

    Înainte să ajung aici nu credeam că, atât de aproape de Bucureşti, o să văd vreun animal, în afară de câini. Vestea bună este că în partea aceasta a pădurii Băneasa nu sunt câini, decât câţiva în zona dinspre Academia de Poliţie. Practic, de la Parcul Casa Albă, dacă mergi drept înainte, ai o potecă şerpuită şi apoi un drum drept pietruit pe care te poţi afunda în pădure timp de 20 de minute în mers alert, şi nu te apropii deloc de zona Academiei, strada pe care se află aceasta fiind în stânga, paralelă şi destul de departe. Alergătorii am văzut că se duc şi în direcţia aceea fără probleme. În orice caz, după ce ajungi la prima alee asfaltată, dacă o ţii tot înainte, deja între tine şi următoarea şosea de maşini din stânga ta se vor afla nu una, ci două zone de circa 1 km lăţime. Aşa că nu mai ai treabă decât cu fauna, care constă în: căprioare, iepuri, tot felul de gândăcei şi vara, mulţi ţânţari. Este adevărat că s-au semnalat şi mistreţi în Pădurea Băneasa, dar cred că ei stau mai ales în Pădurea Tunari, care este lipită de Băneasa şi se întinde în spatele Grădinii Zoologice. Cartierul rezidenţial Greenfield, aflat în mijlocul pădurii, se află cumva între Băneasa şi Tunari. Tunari este de vreo 4 ori mai mare şi mai puţin frecventată. Eu prima dată când am început să merg mă temeam să nu mă întâlnesc cu mistreţi sau cu vreun câine şi am pierdut multe ocazii de a mă plimba pe unde vroiam fără rost. Acum, mă plimb liniştit prin zone cu mult mai depărtate decât la început, în timp ce la început dacă mergeam într-o poiană aflată la 5 minute de părculeţ simţeam că sunt în mijlocul lui nicăieri şi că în orice moment ar putea să apară ceva de după un copac, lupi, lei, tigri şi căţei, sau poate chiar Baubaul.

    Cărioarele, care sunt senzaţia locului, pot fi văzute destul de uşor. Tot ce trebuie să faci este să treci de prima alee pietruită, fie că o iei pe variantele 1 şi 2 din harta mea, fie pe varianta 3 unde ajungi deja pe teritoriul lor. Când le vezi, nu te speria. Ele s-ar putea să o ia la fugă, ceea ce te poate lua prin surprindere dacă nu ai mai văzut aşa ceva. Căprioarele aleargă foarte smucit şi sar şi de obicei o taie de-a curmezişul printre copaci. Dacă ai noroc, e posibil să nu fugă ci să se oprească şi să rămâne absolut îngheţate, uitându-se fix la tine şi pot să rămână aşa minute în şir, dacă nu te retragi. Uneori am văzut familii de căprioare şi toate erau foarte mici, ducându-mă cu gândul la un ponei. Erau foarte haioase cum ţopăiau cu fundul în sus. Totuşi, este bine să fii atent şi să ai grijă pe unde mergi dacă nu ai vizibilitate, ca să nu cumva să te întâlneşti nas în nas cu una, sau mai ales cu un mistreţ, căci deşi eu nu am văzut şi m-am plimbat de sute de ori, pe undeva ei există. Un prieten care aleargă foarte mult pe poteci mi-a zis că a văzut numai de 3 ori şi de obicei seara sau foarte devreme, şi prin zonele pe unde sunt nişte bălţi mai mari, iar ziua dorm ca porcii. De asemenea, trebuie să fii foarte atent în pădurea Tunari, deşi nu ştiu dacă are rost să te duci acolo, căci sunt cuiburi de viespi şi, când s-a organizat maratonul de la pădure, organizatorii le-au dat cu spray şi mulţi concurenţi au fost muşcaţi. Vestea bună e că deşi erau roiuri, i-au muşcat doar 3-4 şi apoi i-au lăsat în pace şi nu s-au ţinut după ei. Şi Andrei Roşu povesteşte o întâmplare de genul ăsta, găsiţi pe Google, dar nu de anul trecut ci mai demult.

    Vara sunt mulţi ţânţari aşa că puteţi folosi uleiuri esenţiale pentru a ţine la distanţă insectele. Evitaţi produsele chimice căci e greu de calculat efectele lor nocive asupra sănătăţii şi cum să vă eliberaţi de ele. Poate nu va funcţiona din prima cu uleiurile esenţiale dar, curând, veţi găsi o reţetă care să funcţioneze. În unele luni de vară nu prea se pot practica diferite exerciţii sau meditaţia, pentru că nu poţi să stai pe loc că te muşcă ţânţarii. Dacă mergi, sau mai ales dacă alergi, n-ai probleme. De asemenea, pe aleile mari sunt mult mai puţini ţânţari iar în părculeţul Casa Albă nu sunt aproape deloc căci se stropeşte ca în restul parcurilor. Într-una din cărţile lui Castaneda, profesorul lui, Don Juan, îl învaţă cum să ţină la distanţă insectele printr-o stare de linişte – dacă aveţi cărţile în varianta PDF puteţi să daţi un search şi o să vedeţi cum se face. Pot spune că am reuşit parţial. Oricum, vara puteţi face exerciţiile în părculeţul din faţa pădurii unde este cam aceeaşi energie, doar peisajul diferă. Iar prin pădure, doar vă plimbaţi, în pas alert.

    Sper că nu v-am plictisit dar multă lume chiar nu ştie lucrurile astea şi nu prea s-a scris, căci eu am căutat foarte mult anumtie informaţii şi nu le-am găsit.

    Cum poţi profita de pădure ca să progresezi în lucrul cu energia

    În primul rând, aici energia se simte mult mai puternic decât la oraş. După percepţiile mele, energia este de vreo 3 ori mai puternică decât în Herăsătru şi cam la jumătate faţă de cum se simte la munte (în Retezat sau la Cheile Dâmbovicioarei). Cei care practicaţi sisteme de lucru cu energia spirituală cum ar fi Reiki, nu vă miraţi, căci eu aici vorbesc depspre energia polarizată, Chi, iar în acest caz contează unde eşti. Sigur că poţi să lucrezi cu Reiki, Karuna, All-Love indiferent dacă eşti la oraş, în garaj sau în beci. Chiar şi Qigong poţi să faci şi în beci în momentul în care te plasezi prin intenţie într-un spaţiu ideal, ca şi cum ai fi în înaltul cerului. Dar eu aici vorbesc despre un mod de a-ţi uşura munca atunci când vrei Chi, energie vitală, aşa cum ne folosim de maşini, de exemplu, când vrem să ne deplasăm.

    Apoi, este cu mult mai mult Chi după ploaie, deci eu vă recomand să mergeţi la pădure – nu aşa cum zic majoritatea, să nu fi plouat că e noroi – ci să mergeţi exact atunci când plouă sau a plouat. Cu ce te deranjează dacă a plouat atâta timp cât nu plouă când eşti tu acolo? E prea multă sănătate? Practic, energia la pădure după ploaie este cam egală cu energia de la munte când este uscat. Şi eşti la 30 de minute de Piaţa Romană.

    Aici puteţi să faceţi cu foarte mare spor poziţiile statice de încărcare cu energie (Zhuang-urile), puteţi face Tai Chi, Wuji Gong sau exerciţii dinamice de Qigong. De asemenea, vă puteţi încărca prin mers şi puteţi face schimb de energie cu copacii dacă ştiţi cum. De asemenea, mai puteţi face contemplarea peisajului (un mod de meditaţie, sau hai să nu-i zicem chiar meditaţie, un mod de oprire a dialogului interior folosind defocalizarea privirii). În general, ştiu din practică şi din experienţa cu elevii mei că această contemplare iese mult mai uşor când ai energie, iar la pădure vei avea mai multă energie. În plus, acest tip de privit sau gazing este foarte bine să fie făcut privind la obiecte emiţătoare de energie, cum ar fi copacii, luna plină sau soarele. Veţi avea nişte senzaţii abosolut incredibile dacă faceţi contemplarea la pădure. Dacă vă relaxaţi suficient, veţi putea vedea cum aproape că dispare totul din jur şi în acelaşi timp, vedeţi mult mai mult. Seara, puteţi face Sungazing. Se vede foarte bine apusul din părculeţul civilizat şi, acolo, nu vă e nici frică să nu vină un mistreţ. De asemenea, la pădure este un loc unde puteţi face exerciţiile de respiraţie accelerată întrucât acestea nu sunt recomandate în oraş nici măcar în parcuri, datorită particulelor aflate în suspensie în aer. Cel puţin aşa am fost îndrumat eu în practică şi, având suficiente practici energetice care nu necesită un mod special de respiraţie, las exerciţiile unde respir accelerat pentru locurile mai curate, cum este pădurea. Poate nu e 100% curat, dar dacă ai mare nevoie să faci exerciţii de respiraţie, cred că este destul de ok.

    Cum să-ţi creşti vitalitatea la pădure chiar dacă nu ştii nicio practică energetică

    Voi mai detalia un pic dar poţi face următoarele:
    1. Să te conectezi cu pământul şi să profiţi de faptul că sunt multe poteci neasfaltate.
    2. să stai pur şi simplu sau să te plimbi prin pădure, mai ales după ploaie.
    3. Să faci sungazing, adică dacă prinzi apusul când soarele este foarte roşu să te uiţi un pic în el
    4. Să faci respiraţia pe paşi: inspiri pe un anumit număr de paşi şi expiri pe acelaşi număr de paşi, fără să te forţezi. Acest lucru creşte şi cantitatea de energie (Chi) şi esenţa corporală (Jing), adică reface corpul.
    5. Să faci respiraţia Rebirth (20 de respiraţii) – caută pe net indicaţiile lui Leonard Orr.
    6. Să alergi şi, după ce termini şi pulsul îşi revine la normal, să încremeneşti locului şi să nu te mişti câteva minute, recuperându-ţi astfel energia.
    7. Să îţi foloseşti urechile pentru a uşura tensiunea cauzată de supra-folosirea simţului vizual – poţi citi despre asta în cartea Whisperings of the Dragon.

    Trebuie să ascultăm Liniştea, chiar dacă nimic nu ne vorbeşte şi nimic nu ne răspunde, chiar dacă totul în noi pare stupid şi inert. Liniştea dă întotdeauna roade, dar fructele ei deseori apar în afara perioadelor noastre de linişte, în cele mai neaşteptate momente.

    - The Opening of the Way
    de Isha Shwaller de Lubicz

    Categorii:

    Categorii speciale:

    Articole pentu practicanţi

    Articole despre remedii tradiţionale